Sursa imagine: imagine simbol

Alexandru Canțîr: Despre ştiri şi precupeţe

S-a mai potolit căldura mare, mon cher, s-au cam mântuit vacanţele şi prompterele tv (pe care, Moldovă dragă, le ai acum, în sfârşit!) s-au burduşit cu breaking news-uri.

Unele înspăimântă şi obliga spiritele mai sperioase să-şi facă rezerve de crupe, conserve şi chibrituri - „Vine foametea!". În schimb, altele ne injectează o imensă linişte şi satisfacţie în suflet că, în sfârşit, „Moldova ar putea ieşi de sub amendamentul Jackson-Vanik până la sfârşitul anului, la insistenţa lui Vlad Plahotniuc". Una caldă, alta rece. Ne înavuţim informaţional, ca niciodată, aflând cu bucurie despre beneficiile sexului în grup de la dl Putin.

Dar, totodată, picăm panicaţi din nou în nelinişte, deoarece ni se spune că dl Filat pleacă la Moscova şi trebuie să fim vigilenţi la ce „capcană" îl aşteaptă acolo. Între timp, nu mai încetez să văd cum reporteriţe tinere, neîmbrobodite, îmi prezintă, ca pe o literă de biblie, opiniile unor babe, strâns îmbrobodite, despre reţete pentru neliniştile spirituale şi religioase ale omului. Ş.a.m.d. Produsele numite, altă dată şi în altă parte, ştiri sunt citite ca de la un amvon butaforic. Că sunt, de cele mai multe ori, „modificate genetic" şi fac rău la digestie nu mai prea are importanţă.

Bine măcar, slavă mogulilor, că ce pune acum media pe masă este ambalat frumos, intrigant şi uşor vandabil. În rest, mai preocupă pe cineva că lipsa alimentaţiei sănătoase informaţionale va pricinui boli sociale şi intoxicaţii politice într-un târziu nu prea îndepărtat? Mai bagă cineva în seamă eforturile unor „ciudaţi" din breaslă de a oferi produse mediatice „organice", crescute cu acurateţe? Îmi repeta cineva deunăzi că, dincolo de altele, mai puţin vizibile, cea mai mare cucerire a triumviratului postcomunist de guvernare este libertatea de exprimare şi libertatea presei. O fi şi poate chiar este. Dar, vrând-nevrând, uneori ajungi să te întrebi: ce folos de cucerire, dacă, să zicem, cuceritorii îşi cedează drepturile unora care vandalizează şi corup cele cucerite?

Mă întreb dacă nu cumva este nevoie de timp, de foarte mult timp, ca lucrurile să se aşeze în normalitate, în toate privinţele. Şi aş exemplifica cu - tot de la ştiri pornim - protestele recente faţă de Primărie ale târgoveţilor din jurul Pieţei Centrale. Vă amintiţi că primarul general, care s-a declarat intransigent în acest sens, a interzis, din nou, comerţul stradal în zonă. Numai că, la nivel larg popular, foarte multă lume pune pariu că târgoveţii vor reveni în curând fără probleme în locul de unde au fost izgoniţi. (Aşa cum a revenit în microbuze şi înghesuiala, de altfel, după zgomotoase făgăduieli că tot pasagerul va avea scaunul lui şi că va urca/ieşi la staţii, nu la poftă).

Sigur că edilii Capitalei fac ce-au făcut autorităţile urbane şi prin alte părţi, în mod justificat: iau ferm în mână organizarea şi supravegherea pieţelor. Va dura, însă, şi va fi nevoie de soluţii mai complexe. Pentru că iată ce scria, de exemplu, într-un raport ticluit la Paris, în vederea luării unor măsuri, despre faptul că o stradă a devenit impracticabilă din pricină că „o piaţă s-a aşezat samavolnic /.../ pe strada Saint-Honore, unde în zilele de târg mai multe femei şi precupeţe, atât de la ţară, cât şi de la oraş, întind marfa în mijlocul drumului şi încurcă trecerea, cu toate că acesta se cuvine să fie liber ca unul din cele mai umblate şi însemnate din Paris..." S-a întâmplat, deci, şi la case mai mari. Numai că... povestea cu precupeţele franceze s-a întâmplat... în anul 1678.

Autor: Alexandru Canțîr
Sursa: adevarul.md
10.09.2012 Media
1689
0

Comentarii 0